șase (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ȘÁSE num. card. Număr având în numărătoare locul între cinci și șapte și care se indică prin cifra 6 sau VI. ◊ (Adjectival)
Șase vagoane. ◊ (Substantivat)
Scrie un șase. ◊ (Cu valoare de
num. ord.)
Etajul șase. (În componența numeralului adverbial corespunzător)
Repetă de șase ori. ◊ (În componența numeralului multiplicativ corespunzător)
De șase ori pe atâta. (În componența numeralului distributiv corespunzător)
Le oferă câte șase cărți. [
Var.:
șése num. card.] –
Lat. *
sess (=
sex).
șase (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)ȘÁSE num. card. ~
2. (Argou, cu valoare de interjecție) Atenție! alertă! (din
lat. sex; cf. fr. vingt-deux = atenție! și
rom. zexe)
șase (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)șáse num. –
1. Numărul de după cinci. –
2. (
Arg.) Atenție, ai grijă! –
Var. Mold. șese. Mr. șase, megl. șasi, istr. șǫse. Lat. sex (Tiktin,
ZRPh., XII, 456; Pușcariu 1529; REW 7885; Pascu,
Arhiva, XV, 447),
cf. it. sei (
v. mil. sexe),
prov. sieis, fr. six, cat. sis, sp.,
port. seis. Fonetismul este greu de explicat.
E final se consideră de obicei analogic, ca în
cinque, septem; dar există și posibilitatea unui
e epentetic, comun în
gr. din Italia de Sud (
cf. Kapsmann,
Byz. Z., XLVI). În compunere,
șase se reduce de obicei la
șai- (
șaisprezece, șaizeci, în loc de
șasesprezece, sașezeci, care nu se folosesc). Acest rezultat a fost considerat identic cu cel din
it. (Tiktin), sau produs prin analogie cu
doisprezece, treisprezece (Pușcariu), sau ca rezultat normal a lui
sex (Pascu). Pare mai curînd efectul unei disimilări:
șesesprezece › *
șaesprezece, datorat repeziciunii cu care se numără, ca în
patrusprezece ‹
paisprezece (unde disimilarea se produce între
tr și
pr, cf. patruzeci, care nu are formă abreviată), ca și in limbajul familiar din
Munt.,
treispece, paispce, cinspce etc. În fine, uzul argotic este greu de explicat, dar
cf. fr. vingt-deux „atenție la” și
rom. zexe „ei, ași!” din
germ. sechs „șase”. Pentru această
der. cf. Iordan,
BL, VI, 170 (după Vasiliu, de la
șest, v. aici). –
Der. șesime, s. f. (a șasea parte).
șase (Dicționar de argou al limbii române, 2007)șase! interj. atenție!, păzea!
șase (Dicționaru limbii românești, 1939)șáse num. cardinal (lat.
sĕx, pop.
*sess, și [infl. de
cinque, *septe]
*sesse; vgr.
῾ex, scr.
shash, got.
saihs, germ.
sex; it.
sei, fr.
six, pv. sp. pg.
seis).
Vest. Cincĭ plus unu saŭ de doŭă orĭ treĭ. S. m. Număru saŭ cifra 6:
un 6, doĭ 6 saŭ
doĭ de 6. – În est lit.
șese, pop.
șăsî.șase (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)șáse num.;
6/VIșase (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)șase num. de două ori trei. [Mold. Tr.
șese = lat. SEX (influențat de SEPTEM)].
șase (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ȘÁSE num. card. Număr având în numărătoare locul între cinci și șapte și care se indică prin cifra 6 sau VI. ◊ (Adjectival)
Șase vagoane. ◊ (Substantivat)
Scrie un șase. (Cu valoare de
num. ord.)
Etajul șase. (în componența numeralului adverbial corespunzător)
Repetă de șase ori. (în componența numeralului multiplicativ corespunzător)
De șase ori pe atâta. ◊ (în componența numeralului distributiv corespunzător)
Le oferă câte șase cărți. [
Var.:
șése num. card.] —
Lat. *
sess (=
sex).