șarlă - explicat in DEX

șarlă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ȘÁRLĂ, șarle, s. f. (Reg.) Javră, potaie. – Din engl. [King] Charles (numele unei rase de câini).

șarlă (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)
șárlă, șárle, s.f. (reg. și fam.) 1. javră, potaie. 2. mârțoagă. 3. persoană leneșă, flecară, neserioasă. 4. (art.) numele unei hore; melodie după care se execută acest dans.

șarlă (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
șárlă (șárle), s. f. – Cîine, potaie. Origine necunoscută. Der. din fr. Charles (Tiktin; Candrea) este improbabilă, mai sigur este vorba de o creație expresivă, cf. cotarlă.

șarlă (Dicționar de argou al limbii române, 2007)
șarlă, șarle s. f. om ipocrit / viclean / pervers.

șarlă (Dicționaru limbii românești, 1939)
șárlă f., pl. e (var. din cocearlă, cotarlă). Fam. Cotarlă.

șarlă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
șárlă (pop.) s. f., g.-d. art. șárlei; pl. șárle

șarlă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
șarlă f. 1. câine slab care latră într’una; 2. fig. și fam. om supărător.[Dela Charles sau Șarlă, nume ce se dă adesea câinilor].

șarlă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ȘÁRLĂ, șarle, s. f. (Reg.) Javră, potaie. — Din engl. [King] Charles (numele unei rase de câini).