șarja (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ȘARJÁ, șarjez, vb. I.
1. Intranz. A înfățișa ceva într-o formă caricaturală; a exagera.
2. Tranz. (Despre trupe de cavalerie) A ataca cu violență (călare, cu sabia sau cu lancea); – Din
fr. charger.șarja (Dicționar de neologisme, 1986)ȘARJÁ vb. I. 1. tr. (
Mil.) A ataca puternic, cu avânt (mai ales călare, cu sabia sau cu lancea).
2. intr. A înfățișa ceva într-o formă caricaturală; a exagera. [P.i. 3,6
-jează, ger.
-jând. / < fr.
charger].
șarja (Marele dicționar de neologisme, 2000)ȘARJÁ vb. I. tr. a efectua o șarjă (I, 1). II. intr. a înfățișa (ceva) într-o formă caricaturală, exagerată. (< fr.
charger)
șarja (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)șarjá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
șarjeáză, 1
pl. șarjắm, imperf. 3
sg. șarjá; ger. șarjấndșarja (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ȘARJÁ, șarjez, vb. I.
1. Intranz. A înfățișa ceva într-o formă caricaturală; a exagera.
2. Tranz. (Despre trupe de cavalerie) A ataca cu violență (călare, cu sabia sau cu lancea). — Din
fr. charger.șarjà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)șarjà v.
1. a încărca o armă de foc;
2. a ataca cu impetuozitate.