șarg - explicat in DEX

șarg (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ȘARG, -Ă, șargi, -ge, adj. (Despre cai, rar despre alte animale) Cu părul de pe corp galben deschis, iar cel din coamă, coadă și extremitățile picioarelor de culoare neagră. ♦ (Substantivat) Cal cu părul galben deschis. – Din magh. sárga.

șarg (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
șarg (șárgă), adj. – Tărcat, roșcat deschis. Mag. sárga „galben” (Cihac, II, 627; Tiktin).

șarg (Dicționaru limbii românești, 1939)
șarg, -ă adj. (ung. sárga, galben). Cu păru cam galben și cu coama și coada maĭ închisă, vorbind de caĭ: caĭ șargĭ.

șarg (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
șarg adj. m., s. m., pl. șargi; adj. f., s. f. șárgă, pl. șárge

șarg (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
șarg a. Mold. cu părul galben spălăcit, cu coama mai închisă decât părul: pe un cal șarg încălecat AL. [Ung. SÁRGA, galben].

șarg (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ȘARG, -Ă, șargi, -ge, adj. (Despre cai, rar despre alte animale) Cu părul de pe corp galben-deschis, iar cel din coamă, coadă și extremitățile picioarelor de culoare neagră. ♦ (Substantivat) Cal cu părul galben-deschis. — Din magh. sárga.