șarabană - explicat in DEX

șarabană (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ȘARABÁNĂ, șarabane, s. f. (Reg.) Căruță mare. – Din ucr., rus. šaraban.

șarabană (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
șarabánă (șarabáne), s. f. – (Mold.) Șaretă, car cu bănci. Fr. char à bancs, cf. rus. šaraban (Candrea), it. sciarabà (Battisti, V, 3396).

șarabană (Dicționaru limbii românești, 1939)
*șarabánă f., pl. e (rus. šarabán, d. fr. char à bancs, trăsură mare cu băncĭ saŭ cu canapele). Nord-est. Căruță cu doĭ caĭ. V. poștalion.

șarabană (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
șarabánă (reg.) s. f., g.-d. art. șarabánei; pl. șarabáne

șarabană (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
șarabană f. un fel de tramcar (= fr. char à bancs).

șarabană (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ȘARABÁNĂ, șarabane, s. f. (Reg.) Căruță mare. — Din ucr., rus šaraban.