șantung (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ȘÁNTUNG s. n. Varietate de țesătură de in sau de mătase (naturală), din fire mai groase și neuniforme, care ies în relief pe suprafața țesăturii. – Din
fr. chantoung.șantung (Dicționar de neologisme, 1986)ȘÁNTUNG s.n. Țesătură de mătase naturală. [< fr.
chantoung, cf.
Șan-Tung – provincie din China].
șantung (Marele dicționar de neologisme, 2000)ȘÁNTUNG s. n. țesătură de mătase naturală, din fire de grosime neuniformă, care ies în relief. (< fr.
chantoung)
șantung (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)șántung s. n., (sorturi)
pl. șántungurișantung (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ȘÁNTUNG, (
2)
șantunguri, s. n. 1. Țesătură de in sau de mătase (naturală), din fire mai groase și neuniforme, care ies în relief pe suprafața țesăturii.
2. Sortiment dintr-o astfel de țesătură. — Din
fr. chantoung.