șantan (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ȘANTÁN, șantane, s. n. (Rar) Local de petrecere în care cântăreți și dansatori dau spectacole de varietăți pentru a distra publicul. [
Pl. și:
șantanuri] – Din
fr. [café]
chantant.șantan (Dicționar de neologisme, 1986)ȘANTÁN s.n. (
Franțuzism) Cafenea unde se produc cântăreți și dansatori pentru a distra publicul. [Pl.
-ne, -nuri. / < fr.
(café) chantant].
șantan (Marele dicționar de neologisme, 2000)ȘANTÁN s. n. local de petrecere în care cântăreți și dansatori dau spectacole. (< fr.
/café/ chantant)
șantan (Dicționaru limbii românești, 1939)*șantán n., pl.
e și
urĭ (din
cafe-șantan).
Triv. Local saŭ grădină în care se bea, ĭar niște bĭete cîntărețe țipă pe o scenă. V.
varietate.șantan (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)șantán (
înv.)
s. n.,
pl. șantáne/șantánuri șantan (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ȘANTÁN, șantane, s. n. (
înv.) Local de petrecere în care cântăreți și dansatori dau spectacole de varietăți pentru a distra publicul. [
Pl. și:
șantanuri] — Din
fr. [cafe]
chantant.