șandramà - explicat in DEX

șandrama (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ȘANDRAMÁ, șandramale, s. f. 1. Construcție primitivă de scânduri; p. ext. clădire veche, dărăpănată, gata să se dărâme. 2. (Reg.) Încăpere de scânduri, făcută de obicei în spatele casei și care servește pentru păstrarea uneltelor, pentru adăpostirea vitelor etc., șopron. ♦ Acoperiș (de șindrilă). – Cf. tc. sundurma „prispă”.

șandrama (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
șandramá (șandramále), s. f. – 1. Șopron, refugiu. – 2. Baracă, colibă, cocioabă. – Mr. săndărmae. Tc. sundurma (Șeineanu, II, 335; Tiktin; Lokotsch 1948), dar der. este dificilă fonetic.

șandrama (Dicționar de argou al limbii române, 2007)
șandrama, șandramale s. f. casă dărăpănată / insalubră

șandrama (Dicționaru limbii românești, 1939)
șandramá f. (turc. sundurma și sondurma. Cp. cu cataramă). Baracă, șopron. Fig. Hodoroagă, căzătură: o șandrama de babalîc. Societate saŭ partid în descompunere. V. baracă, gașcă.

șandrama (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
șandramá s. f., art. șandramáua, g.-d. art. șandramálei; pl. șandramále, art. șandramálele

șandrama (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ȘANDRAMÁ, șandramale, s. f. 1. Construcție rudimentară de scânduri; p. ext. clădire veche, deteriorată, gata să se dărâme. 2. (Reg.) încăpere de scânduri, făcută de obicei în spatele casei și care servește pentru păstrarea uneltelor, pentru adăpostirea vitelor etc.; șopron. ♦ Acoperiș (de șindrilă). — Cf. tc. s u n d u r m a „prispă”.

șandramà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
șandramà f. 1. streașină de casă; 2. șopron, magherniță: la fiecare poartă era câte o șandrama GHICA; 3. baracă, casă ruinată; 4. fig. căzătură de om. [Cf. turc. SONDURMA, șopron].