șamotier (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ȘAMOTIÉR, șamotieri, s. m. Șamotar. [
Pr.:
-ti-er] –
Șamotă +
suf. -ier.șamotier (Dicționar de neologisme, 1986)ȘAMOTIÉR s.m. Muncitor care se ocupă cu arderea cărămizilor refractare și cu căptușirea cuptoarelor cu șamotă; șamotar, șamotor. [Pron.
-ti-er. / <
șamotă +
-ier].
șamotier (Marele dicționar de neologisme, 2000)ȘAMOTIÉR s. m. muncitor care se ocupă cu prepararea șamotei și cu căptușirea cuptoarelor cu șamotă; șamotar, șamotor. (< șamotă + -ier)
șamotier (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)șamotiér (-ti-er) s. m.,
pl. șamotiérișamotier (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ȘAMOTIÉR, șamotieri, s. m. Șamotar. [
Pr.: -
ti-er] —
Șamotă +
suf. -
ier.