șamotar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ȘAMOTÁR, șamotari, s. m. Muncitor care se ocupă cu arderea cărămizilor refractare; lucrător care prepară șamota sau care căptușește cuptoarele cu șamotă; șamotier. –
Șamotă +
suf. -arșamotar (Dicționar de neologisme, 1986)ȘAMOTÁR s.m. Șamotier. [<
șamota +
-ar].
șamotar (Marele dicționar de neologisme, 2000)ȘAMOTÁR s. m. șamotier. (< șamota + -ar)
șamotar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)șamotár s. m.,
pl. șamotárișamotar (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ȘAMOTÁR, șamotari, s. m. Muncitor care se ocupă cu arderea cărămizilor refractare; lucrător care prepară șamota sau care căptușește cuptoarele cu șamotă; șamotier. —
Șamotă +
suf. -
ar.