șambelan (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ȘAMBELÁN, șambelani, s. m. Demnitar de rang superior în statele monarhice din apusul Europei, care are în grija sa camera suveranului. – Din
fr. chambellan.șambelan (Dicționar de neologisme, 1986)ȘAMBELÁN s.m. Demnitar de rang superior însărcinat cu îngrijirea camerei unui suveran. [< fr.
chambellan, cf. v.fr.
kamarling < lat.
camera – cameră].
șambelan (Marele dicționar de neologisme, 2000)ȘAMBELÁN s. m. demnitar de rang superior însărcinat cu îngrijirea camerei unui suveran. (< fr.
chambellan)
șambelan (Dicționaru limbii românești, 1939)*șambelán m. (fr.
chambellan, d. vgerm.
chamarlinc, d. lat.
camera, și sufixu
-linc, -ling; engl.
chamberlain). Ofițer însărcinat cu serviciu camereĭ unuĭ suveran. V.
mareșal, postelnic, cămăraș, mabeĭngiŭ.șambelan (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)șambelán s. m.,
pl. șambelánișambelan (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)șambelan m. nobil atașat la serviciul camerei princiare (= fr.
chambellan).
șambelan (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ȘAMBELÁN, șambelani, s. m. Demnitar de rang superior în statele monarhice din apusul Europei, care are în grija sa camera suveranului. — Din
fr. chambellan.