șalvir - explicat in DEX

șalvir (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ȘALVÍR, șalviri, s. m. (Reg.) Pungaș, șarlatan, escroc. – Din ucr. šal'vir.

șalvir (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)
șalvír² s.m. (reg.) salvie.

șalvir (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
șalvír (șalvíri), s. m. – (Mold.) Trișor. Rut. šaljvir, pol. szalbierz, rus. šalber (Cihac, II, 384; Tiktin), care pare să conducă la germ. Schembart.

șalvir (Dicționaru limbii românești, 1939)
șalvír m. (rut. šalĭvir, -bir, rus. šalbér, om leneș, pol. szalbierz, ceh. šalbir, -bár, d. germ. Schembart [d. scheme, mască], Schönbart și -bar, Schambart și -par, Schalbart, mască). Vechĭ. Azĭ Bucov. Șarlatan.

șalvir (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
șalvír (reg.) s. m., pl. șalvíri

șalvir (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ȘALVÍR, șalviri, s. m. (Reg.) Pungaș, șarlatan, escroc. — Din ucr. šal’vir.