șalupar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ȘALUPÁR, șalupari, s. m. (Rar) Persoană care conduce o șalupă; șalupist. –
Șalupă +
suf. -ar.șalupar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)șalupár s. m.,
pl. șalupárișalupar (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ȘALUPÁR, șalupari, s. m. (Rar) Persoană care conduce o șalupă; șalupist. —
Șalupă +
suf. -
ar.