șaitău (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)șaitắu2 s.n. (reg.) ferăstrău (cu care se taie buștenii, pentru a se obține scânduri), gater.
șaitău (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)șaitắu (-uri), s. n. – Cric, presă, teasc.
Mag. sajtó (Cihac, II, 527; Gáldi,
Dict., 157).
Trans.,
înv.șaitău (Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș, 2011)șaitắu, -uri, (șitău), s.n. –
1. Presă cu ajutorul căreia se scotea mierea din fagure; teasc.
2. Teasc de struguri.
3. Menghină (ALR 1956: 543). – Din magh. sajtó „presă„.