șaisprezecime (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ȘAISPREZECÍME, șaisprezecimi, s. f. 1. A șaisprezecea parte dintr-un întreg împărțit în părți egale.
2. (
Muz.) A șaisprezecea parte dintr-o notă întreagă. –
Șaisprezece +
suf. -ime.șaisprezecime (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!șaisprezecíme (șais-pre-/șai-spre-) s. f.,
g.-d. art. șaisprezecímii; pl. șaisprezecímișaisprezecime (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ȘAISPREZECÍME, șaisprezecimi, s. f. 1. A șaispezecea parte dintr-un întreg împărțit în părți, egale.
2. (
Muz.) A șaispezecea parte dintr-o notă întreagă. —
Șaispezece +
suf. -
ime.