șaidaj (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ȘAIDÁJ, șaidaje, s. n. Operație de alegere manuală a minereurilor, însoțită de spargerea acestora cu ciocanul de mână. [
Pr.:
șa-i-] – Din
fr. scheidage.șaidaj (Dicționar de neologisme, 1986)ȘAIDÁJ s.n. Operația de sortare, de triere a minereurilor prin spargere cu ciocanul de mână. [Pron.
șa-i-, var.
șeidaj s.n. / < fr.
scheidage].
șaidaj (Marele dicționar de neologisme, 2000)ȘAIDÁJ s. n. operația de sortare, de triere a minereurilor prin spargere cu ciocanul de mână. (< fr.
scheidage)
șaidaj (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)șaidáj (șa-i-) s. n.,
pl. șaidájeșaidaj (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ȘAIDÁJ, șaidaje, s. n. Operație de alegere manuală a minereurilor, însoțită de spargerea acestora cu ciocanul de mână. [
Pr.:
șa-i-] — Din
fr. scheidage.