șablonard - explicat in DEX

șablonard (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ȘABLONÁRD, -Ă, șablonarzi, -de, adj. Lipsit de originalitate, de spirit inventiv, cu șabloane (2); stereotip. – Șablon + suf. -ard.

șablonard (Dicționar de neologisme, 1986)
ȘABLONÁRD, -Ă adj. (Peior.) După șablon, lipsit de originalitate. [< șablon + -ard].

șablonard (Marele dicționar de neologisme, 2000)
ȘABLONÁRD, -Ă adj. lipsit de originalitate, de inventivitate. (< șablon + -ard)

șablonard (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
șablonárd (șa-blo-) adj. m., pl. șablonárzi; f. șablonárdă, pl. șablonárde

șablonard (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ȘABLONÁRD, -Ă, șablonarzi, -de, adj. Lipsit de originalitate, de spirit inventiv, cu șabloane (2); stereotip. — Șablon + suf. -ard.