șabacă - explicat in DEX

șabacă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ȘABÁCĂ, șabace, s. f. (Reg.) Broderie în ajur făcută (cu ață albă) la cămăși, la fețe de masă, milieuri, etc. [Var.: șabác s. n.] – Cf. tc. șebeke.

șabacă (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
șabácă (șabáce), s. f. – Broderie în ajur. – Var. șabac, ceabac. Tc. mușabak (T. Papahagi, GS, VII, 296). Der. din tc. sebeke „plasă” (Tiktin) ‹ it. sciabica (Candrea) este improbabilă. După Lokotsch, 1740, din tc. (arab.) șabaka „plasă, fileu”.

șabacă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
!șabácă/șabác (reg.) s. f./s. n., pl. șabáce

șabacă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ȘABÁCĂ, șabace, s. f. (Reg.) Broderie în ajur făcută (cu ață albă) la cămăși, la fețe de masă, milieuri etc. [Var.: șabác s. n.] — Cf. tc. șebeke.