șănțurel - explicat in DEX



șănțurel (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ȘĂNȚURÉL, șănțurele, s. n. Șănțuleț. – Șanț + suf. -urel.

șănțurel (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
șănțurél (rar) s. n., pl. sănțuréle

șănțurel (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ȘĂNȚURÉL, șănțurele, s. n. Șănțuleț. — Șanț + suf. -urel.

Alte cuvinte din DEX

« »A AAA AALENIAN