șănțurel - explicat in DEX
șănțurel (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ȘĂNȚURÉL, șănțurele, s. n. Șănțuleț. –
Șanț +
suf. -urel.șănțurel (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)șănțurél (rar)
s. n.,
pl. sănțuréleșănțurel (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ȘĂNȚURÉL, șănțurele, s. n. Șănțuleț. —
Șanț +
suf. -
urel.