șănțișor - explicat in DEX
șănțișor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ȘĂNȚIȘÓR, șănțișoare, s. n. Șănțuleț. –
Șanț +
suf. -ișor.șănțișor (Dicționaru limbii românești, 1939)șănțișór n., pl.
oare, șănțuc n., pl.
e, și
șănțuléț n., pl.
e (d.
șanț). Șanț mic.
șănțișor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)șănțișór s. n.,
pl. șănțișoáreșănțișor (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ȘĂNȚIȘÓR, șănțișoare, s. n. Șănțuleț. —
Șanț +
suf. -
ișor.