ĭus (Dicționaru limbii românești, 1939)ĭus m., pl.
ĭușĭ, ca cele-lalte litere, saŭ (ca´n Arh. 1938, 385) n., pl.
ĭusurĭ. Numele a doŭă litere din alfabetu cirilic:
ĭusu, mare, ca´n
monka, muncă, și
ĭusu mic, ca´n
grenda, grindă (V. § 62).
ĭus (Dicționaru limbii românești, 1939)ĭus- și
ĭușchĭuzár, V.
ischĭuzar.ius (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)ius (literă chirilică)
s. n.,
pl. iúsuri