iulie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)IÚLIE s. m. invar. A șaptea lună a anului; luna lui cuptor. – Din
sl. Ijulĩ.iulie (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)iúlie s. m. – A șaptea lună a anului; luna lui cuptor. –
Var. iuliu. Mr. iul’u. Sl. Ijulij, și
var. din
ngr. ἰούλιος.
Sec. XVI.
iulie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)iúlie (-li-e) s. m.,
g.-d. lui iúlie; abr. iul.; VII/.07.
/-07-
iulie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)Iulie m. a șaptea lună a anului, numită de popor
Cuptor.iulie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)IÚLIE s. m. A șaptea lună a anului; luna lui cuptor. — Din
sl. Ijulĭ.ĭulie (Dicționaru limbii românești, 1939)ĭúlie și
*ĭúliŭ m. (forma
ĭulie e vsl. saŭ ngr., ĭar forma
ĭuliŭ, care e maĭ noŭă și maĭ rară, e lat.
július, adj. [adică
mensis, lună], d.
Ĭuliŭ Cezar, după care s´a numit luna; it.
luglio, pv.
jul, julh, juli, fr.
juillet, sp.
julio, pg.
julho; ngr.
Iúlios, vsl.
ĭuliĭ). A șaptea lună a anuluĭ, numită pop. și
Cuptor.