ĭubire - explicat in DEX

iubire (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
IUBÍRE, iubiri, s. f. Faptul de a (se) iubi; sentiment de dragoste pentru o persoană de sex opus; relații de dragoste; amor, iubit¹. ♦ Sentiment de afecțiune (și admirație) pentru cineva sau ceva. – V. iubi.

iubire (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
IUBÍRE, iubiri, s. f. Faptul de a (se) iubi; sentiment de dragoste pentru o persoană de sex opus; relații de dragoste; amor, iubit¹. ♦ Sentiment de afecțiune (și admirație) pentru cineva sau ceva. – V. iubi.

iubire (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2012)
IUBÍRE, iubiri, s. f. Faptul de a (se) iubi; sentiment de dragoste față de o persoană; relație de dragoste; amor, iubit¹. ♦ Sentiment de afecțiune (și admirație) pentru cineva sau ceva. – V. iubi.

iubire (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
iubíre s. f., g.-d. art. iubírii; pl. iubíri

iubire (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
iubire f. amor.

iubire (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
IUBÍRE, iubiri, s. f. Faptul de a (se) iubi; sentiment de dragoste pentru o persoană de sex opus; relații de dragoste; amor, iubit¹. ♦ Sentiment de afecțiune (și admirație) pentru cineva sau ceva. — V. iubi.

ĭubire (Dicționaru limbii românești, 1939)
ĭubíre f. Acțiunea de a ĭubi, amor, dragoste. Ĭubire de țară, patriotizm [!].