iosag (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)ioság (ioságuri), s. n. – (
Trans.) Avere, bunuri, bogăție.
Mag. jószág (Tiktin; DAR).
iosag (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))IOSÁG, iosaguri, s. n. (
Reg.) Moșie. ♦ Avere, bogăție. –
Magh. joszág.iosag (Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș, 2011)ioság, -uri, s.n. – Proprietate, moșie; avere, avuție: „Ies afară, n-am iosag, / Ce focuțu' să mă fac?” (Țiplea 1906). – Din magh. jószág „avere„.
iosag (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)iosag n. stare, avere:
nu cer mare iosag POP.
ĭosag (Dicționaru limbii românești, 1939)ĭoság n. (ung.
jószág).
Trans. Hăĭnet, avere la casa omuluĭ.