iodoform (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)IODOFÓRM s. n. Substanță solidă, de culoare galbenă cu miros caracteristic, neplăcut și persistent, foarte puțin solubilă în apă, întrebuințată în medicină ca antiseptic, anestezic, cicatrizant etc. – Din
fr. iodoforme, germ. Iodoform.iodoform (Dicționar de neologisme, 1986)IODOFÓRM s.n. Substanță galbenă, cristalizată, cu miros specific, folosită ca antiseptic, anestezic etc. [< fr.
iodoforme].
iodoform (Marele dicționar de neologisme, 2000)IODOFÓRM s. n. substanță galbenă, cristalizată, cu miros specific, antiseptic, anestezic etc. (< fr.
iodoforme, germ.
Iodoform)
iodoform (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)iodofórm (io-) s. n.iodoform (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)iodoform n. compus organic format din carbon, iod și hidrogen, cu mirosul asemenea șofranului, întrebuințat ca antiseptic și anestezic local.
iodoform (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)IODOFÓRM s. n. Substanță solidă, de culoare galbenă cu miros caracteristic, neplăcut și persistent, foarte puțin solubilă în apă, folosită în medicină ca antiseptic, anestezic, cicatrizant etc. — Din
fr. iodoforme, germ. Iodoform.ĭodoform (Dicționaru limbii românești, 1939)*ĭodofórm n. (
ĭod și
form ca în
cloroform).
Chim. Un corp solid compus care se obține pin [!] acțiunea ĭoduluĭ asupra alcooluluĭ în prezența carbonatuluĭ de potasiŭ saŭ tratînd acetona pin ĭodura și ipocloritu [!] de potasiŭ. Se cristalizează în table exagonale galbene ca sulfu, miroase tare și neplăcut, se topește la 119° și se volatilizează ușor. E întrebuințat ca antiseptic și se maĭ numește și
metan triĭodat (CHI
3). A fost preparat întîia oară de Serullas la 1824.