ĭezer - explicat in DEX

iezer (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
IÉZER, iezere, s. n. Lac adânc (de munte). – Din sl. jezerŭ.

ĭezer (Dicționaru limbii românești, 1939)
ĭézer n., pl. e (vsl. bg. ĭézero, rus. ézero, ózero, lac). Munt. Rar. Lac, baltă. – Vechĭ și ĭázer (bg. ĭázar) și ézer. V. ĭaz.

iezer (Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș, 2011)
iézer, -e, s.n. – Lac adânc de munte. Tău. Ochi de mare („cum îl numește poporul”; Morariu 1937). Iezerul, lac glaciar în M-ții Rodnei, pe versantul nordic al vf. Pietrosul Mare, la 1.825 m. – Din sl. jezerǔ.

iezer (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)
IEZER, masiv muntos situat în SE M-ților Făgăraș, între Dâmbovița și Râu Doamnei, alcătuit din șisturi cristaline. Alt. max.: 2.473 m (vf. Roșu). În N se leagă de M-ții Făgăraș printr-o culme joasă și îngustă (Mezea-Otic). Pășuni alpine. Căldări glaciare. Cunoscut și sub numele de Iezer-Păpușa. Rezervație naturală complexă (300 ha), unde cresc bujorul de munte sau smirdarul (plantă ocrotită), zâmbrul (relictă glaciară), piciorul-cocoșului de munte, cimbrișorul de munte ș.a.

iezer (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
iézer s. n., pl. iézere

iezer (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
iezer n. V. iazer.

iezer (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
Iezer n. culme în județul Muscel, desparte între ei afluenții râului Doamnei.

iezer (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
IÉZER, iezere, s. n. Lac adânc (de munte). — Din sl. jezerŭ.