ieteră (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)iéteră,
iéteri și
iétere, s.f. (reg.) unealtă de pescuit cu plasa pe cercuri; vârșă.
ieteră (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)iéteră (iétere), s. f. – Vîrșă, vintir. –
Var. eteră, (i)et(e)re, iatră. Rut. jater (Scriban).
ĭeteră (Dicționaru limbii românești, 1939)ĭéteră, V.
ĭatră.ieteră (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)iéteră s. f.,
g.-d. art. iéterei; pl. iétere