ĭesle - explicat in DEX

iesle (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
IÉSLE, iesle, s. f. Jgheab în care se dă de mâncare vitelor (în grajd). – Din sl. jasli.

iesle (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
iésle (iésle), s. f. – Jgheab în care se dă de mîncare vitelor. – Mr. iaslă. Sl. (bg., rus.) jaslĭ (Cihac, II, 146; Conev 67), cf. sb., cr., slov., pol. jasla, mag. jászol.

iesle (Dicționar de argou al limbii române, 2007)
iésle s. f. sg. tejghea a unui bar.

ĭesle (Dicționaru limbii românești, 1939)
ĭésle f. pl. (vsl. ĭasli, d. ĕsti, a mînca; bg. ĭasli și ĭesli, rus. ĭásli; ung. jászol și jászló). Locu (jgheabu) în care li se pune vitelor fînu în staul. – Vechĭ scris și esle.

iesle (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
iésle s. f., g.-d. art. iéslei; pl. iésle

iesle (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
iesle f. pl. jghiab în care se dă de mâncare vitelor și cailor. [Slav. IASLI].

iesle (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
IÉSLE, iesle, s. f. Jgheab în care se dă de mâncare vitelor (în grajd). — Din sl. jasli.