ierbos (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)IERBÓS, -OÁSĂ, ierboși, -oase, adj. 1. Acoperit cu iarbă, bogat în iarbă.
2. (Despre plante) Erbacee. –
Lat. herbosus sau
iarbă +
suf. -os.ierbos (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)ierbós adj. m.,
pl. ierbóși; f. ierboásă, pl. ierboáseierbos (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)ierbos a. plin de iarbă:
câmp ierbos. [Lat. HERBOSUS].
ierbos (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)IERBÓS, -OÁSĂ, ierboși, -oase, adj. 1. Acoperit cu iarbă, bogat în iarbă.
2. (Despre plante) Erbacee. —
Lat. herbosus sau
iarbă +
suf. -os.ĭerbos (Dicționaru limbii românești, 1939)ĭerbós, -oásă adj. (lat.
herbosus). Plin de ĭarbă:
cîmp ĭerbos.