iepuroaică (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)IEPUROÁICĂ, iepuroaice, s. f. Femela iepurelui. –
Iepure +
suf. -oaică.iepuroaică (Dicționar de argou al limbii române, 2007)iepuroaică, iepuroaice s. f. (peior.) 1. femeie care procreează cu ușurință.
2. mamă a mai mulți copii.
iepuroaică (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)iepuroáică s. f.,
g.-d. art. iepuroáicei; pl. iepuroáiceiepuroaică (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)IEPUROÁICĂ, iepuroaice, s. f. Femela iepurelui. —
Iepure +
suf. -oaică.ĭepuroaĭcă (Dicționaru limbii românești, 1939)ĭepuroáĭcă f., pl.
e. Femela ĭepureluĭ.