ienicerime (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)IENICERÍME s. f. (Rar) Armata ienicerilor; mulțime de ieniceri. –
Ienicer +
suf. -ime.ienicerime (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)ieniceríme (rar)
s. f.,
g.-d. art. ienicerímiiienicerime (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)ienicerime f. miliția ienicerilor:
răpindu-le al zecelea din feciori spre a-i pregăti la recrutarea ienicerilor BĂLC.
ienicerime (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)IENICERÍME s. f. (Rar) Armata ienicerilor; mulțime de ieniceri. —
Ieniceri +
suf. -ime.ĭenicerime (Dicționaru limbii românești, 1939)ĭeniceríme f. Oastea ĭenicerilor.