ienibahar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)IENIBAHÁR s. n. Fructele mici, rotunde și maro-negricioase, ale unei plante exotice
(Myrthus pimenta), care se folosesc drept condiment;
p. ext. planta care produce aceste fructe. – Din
tc. yenibahăr.ienibahar (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)ienibahár s. m. – Condiment, fruct al plantei, Myrtus pimenta. –
Var. enihabar, (i)nipa(ha)r. Tc. yanibahar (Șeineanu, II, 224),
cf. ienuper, și
bg. bahar „condiment”.
ĭenibahar (Dicționaru limbii românești, 1939)ĭenibahár și (ob.)
ĭenip- și
inip- n., fără pl., care ar fi
urĭ (turc.
ĭeni-bahar, și
-pahar, d.
ĭeni, noŭ, proaspăt, și
bahar, aromă). Bobițele unuĭ fel de mirt care se întrebuințează în bucătărie și farmacie (
myrtus pimenta). – Fals
eni-.ienibahar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)ienibahár s. n.ienibahar (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)IENIBAHÁR s. n. Fructele mici, rotunde și maro-negricioase, ale unei plante exotice
(Myrthus pimenta), care se folosesc drept condiment;
p. ext. planta care produce aceste fructe. — Din
tc. yenibahăr.