ĭatac - explicat in DEX

iatac (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
IATÁC, iatacuri, s. n. 1. (Reg.) Cameră (mică) de culcare; dormitor, budoar. 2. (Înv.) Pat. [Var.: ietác s. n.] – Din tc. yatak.

iatac (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)
iatác, iatácuri, s.n. 1. (reg.) cameră mică de culcare; budoar, dormitor. 2. (înv.) pat. 3. (înv.) gazdă de hoți. 4. (reg.) unealtă de plugărie pentru cărat paie.

iatac (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
iatác (iatácuri), s. n. – 1. (Înv.) Pat. – 2. Dormitor, budoar. – 3. (Înv.) Persoană care ascunde tîlhari. – Var. ietac. – Mr. γiatache. Tc. yatak „pat” și „tăinuitor de tîlhari” (Roesler 592; Șeineanu, II, 220; Lokotsch 995; Ronzevalle 173), cf. ngr. γιατάϰι, bg. jatak.

ĭatac (Dicționaru limbii românești, 1939)
ĭatác n., pl. e și urĭ (turc. ĭatak; ngr. gĭatáki, bg. sîrb. ĭatak). Cameră de culcare. – În est ĭetac.

iatac (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
iatác (reg., înv.) s. n., pl. iatácuri

iatac (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
iatac n. cameră de culcare și înfundătura camerei spre a pune patul (Mold. etac): eram la ușa iatacului domnesc GHICA. [Turc. YATAK].

iatac (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
IATÁC, iatacuri, s. n. 1. (Înv. și reg.) Cameră (mică) de culcare; dormitor, budoar. 2. (Înv.) Pat. [Var.: ietác s. n.] — Din tc. yatak.