iambic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)IÁMBIC, -Ă, iambici, -ce, adj. Care aparține iambilor, privitor la iambi; scris în iambi. ◊
Metru iambic = sistem de versificație care are la bază iambul. – Din
fr. iambique, lat. iambicus.iambic (Dicționar de neologisme, 1986)IÁMBIC, -Ă adj. (
Despre versuri) Format din iambi. ◊
Metru iambic = sistem de versificație având la bază iambul. [Cf. fr.
iambique, lat.
iambicus].
iambic (Marele dicționar de neologisme, 2000)IÁMBIC, -Ă adj. (despre versuri) format din iambi. ♦ metru ~ = sistem de versificație având la bază iambul. (< fr.
ïambique, lat.
iambicus)
iambic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)iámbic adj. m.,
pl. iámbici; f. iámbică, pl. iámbiceiambic (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)iambic a. compus din iambi.
iambic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)IÁMBIC, -Ă, iambici, -ce, adj. Care aparține iambilor, privitor la iambi; scris în iambi. ◊
Metru iambic = sistem de versificație care are la bază iambul. — Din
fr. iambique, lat. iambicus.ĭambic (Dicționaru limbii românești, 1939)*ĭambic, -ă adj. (vgr.
iambikós, lat.
iámbicus [
ia 2 silabe]). Compus din ĭambĭ:
ĭambicu senar. – Vechĭ
-icésc.