înzestra (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÎNZESTRÁ, înzestrez, vb. I.
Tranz. 1. A da zestre unei fete (când se mărită). ♦ A acorda cuiva un bun, o sursă de venituri etc.
2. A prevedea cu cele necesare o întreprindere, o instituție etc.; a dota.
3. Fig. A dota pe cineva cu calități morale, fizice etc. –
În + zestre.înzestra (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)înzestrá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
înzestreázăînzestrà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)înzestrà v.
1. a da zestre;
2. fig. a gratifica, a împodobi cu daruri sufletești:
natura l’a înzestrat cu toate talentele.