înzeit (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ÎNZEÍT, -Ă, înzeiți, -te, adj. (Rar) Divinizat; pur, curat. – Din
în- +
zeu.înzeit (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)înzeit a. divinizat:
oaspe înzeit AL.
cu fața înzeită EM.