înzăbăla (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)înzăbălá vb. I (reg.)
1. a pune zăbala unui cal.
2. (fig.) a se face stăpân pe cineva, a-l duce de nas, a-l purta pe degete, a-l conduce după voie, a-l înfrâna.
înzăbăla (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)înzăbălá (a ~) (
pop.)
vb.,
ind. prez. 3
înzăbăleázăînzăbălà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)înzăbălà v.
1. a pune zăbală;
2. fig. a înfrâna:
m’a înzăbălat muierea PANN.