învrăjmăși(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) ÎNVRĂJMĂȘÍ,învrăjmășesc, vb. IV. Tranz. și refl. recipr. (Înv.) A (se) învrăjbi. – În + vrăjmaș.
învrăjmăși(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) învrăjmășí(a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. învrăjmășésc, imperf. 3 sg. învrăjmășeá; conj. prez. 3 săînvrăjmășeáscă