învrăjbì - explicat in DEX

învrăjbi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ÎNVRĂJBÍ, învrăjbesc, vb. IV. 1. Refl. recipr. A intra în vrajbă cu cineva, a se dușmăni cu cineva, a se învrăjmăși. ♦ Tranz. A semăna vrajbă, a face să se dușmănească, a învrăjmăși. 2. Tranz. și refl. A (se) înfuria, a (se) mânia, a (se) întărâta. – În + vrajbă.

învrăjbi (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
învrăjbí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. învrăjbésc, imperf. 3 sg. învrăjbeá; conj. prez. 3 să învrăjbeáscă

învrăjbì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
învrăjbì v. 1. a semăna vrajbă, a dezuni; 2. a deveni vrăjmaș.