învoĭală - explicat in DEX

învoială (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ÎNVOIÁLĂ, învoieli, s. f. 1. Înțelegere, convenție, aranjament, acord. 2. Târg, tocmeală; p. ext. angajare. ◊ Învoială agricolă = tocmeală agricolă. 3. Permisie, îngăduire. – Învoi + suf. -eală.

învoială (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)
ÎNVOIÁLĂ (‹ învoi) s. f. 1. Înțelegere, învoire, aranjament. 2. Târg, tocmeală. ♦ Învoieli agricole = (în România între 1866 și 1945) contracte încheiate între marii proprietari, pe de o parte, și țăranii lipsiți de pământ sau cu pământ puțin, pe de altă parte, la luarea în arendă de către aceștia din urmă a unor parcele de pământ cu condiția plății unei arenzi sau la angajarea țăranilor la munci pe moșie cu inventarul lor; tocmeli agricole.

învoială (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
învoiálă s. f., g.-d. art. învoiélii; pl. învoiéli

învoĭală (Dicționaru limbii românești, 1939)
învoĭálă f., pl. ĭelĭ. Acțiunea de a te învoi, de a consimți, contract, convențiune, pact. Hîrtia pe care e scrisă această învoĭală.