învioșa (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÎNVIOȘÁ, învioșez, vb. I.
Tranz. și
refl. (
Reg.) A (se) înviora. [
Pr.:
-vi-o-] –
Cf. viu.învioșa (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)învioșá (a ~) (
reg.)
(-vi-o-) vb.,
ind. prez. 3
învioșeáză, 1
pl. învioșắm; conj. prez. 3
să învioșéze; ger. învioșấndînvioșà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)învioșà v. a da vieață, a reînsufleți. [Dela un primitiv
vios (v.
viu)].