învinovăți (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÎNVINOVĂȚÍ, învinovățesc, vb. IV.
Tranz. și
refl. A (se) considera sau a (se) declara vinovat; a (se) învinui, a (se) acuza. –
În + vinovat.învinovăți (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)învinovățí (a ~) vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. învinovățésc, imperf. 3
sg. învinovățeá; conj. prez. 3
să învinovățeáscăînvinovățì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)învinovățì v. a (se) face vinovat.