învineți - explicat in DEX

învineți (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ÎNVINEȚÍ, învinețesc, vb. IV. Refl. și intranz. A deveni, a se face vânăt (de frig, de mânie etc.) ♦ Tranz. A face cuiva vânătăi, lovindu-l. – În + vânăt.

învineți (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
învinețí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. învinețésc, imperf. 3 sg. învinețeá; conj. prez. 3 să învinețeáscă

învinețì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
învinețì v. a (se) face vânăt.