învifora (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÎNVIFORÁ, pers. 3
înviforează, vb. I. (
Pop.)
1. Intranz. (Despre vifor) A bate cu putere; a vifori. ♦
Tranz. A-l bate pe cineva viforul.
2. Tranz. Fig. A tulbura, a zbuciuma, a răscoli; a îndârji. [
Var.: (
reg.)
înviforí vb. IV] –
În + vifor.învifora (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)înviforá (a ~) (
pop.)
vb.,
ind. prez. 3
înviforeáză