înveselitor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÎNVESELITÓR, -OÁRE, înveselitori, -oare, adj. Care înveselește, care produce veselie, bună dispoziție. –
Înveseli +
suf. -tor.înveselitor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)înveselitór adj. m.,
pl. înveselitóri; f. sg. și
pl. înveselitoáreînveselitor (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)înveselitor a. care înveselește.