înverga (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÎNVERGÁ, învérg, vb. I.
Tranz. (
Mar.) A fixa pânza pe o vergă. – Din
it. invergare.înverga (Dicționar de neologisme, 1986)ÎNVERGÁ vb. I. tr. (
Mar.) A fixa pânza pe o vergă. [P.i.
învérg. / cf. it.
invergare, fr.
anverguer].
înverga (Marele dicționar de neologisme, 2000)ÎNVERGÁ vb. tr. (mar.) a fixa vela pe o vergă. (< it.
invergare)