înverșuna (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÎNVERȘUNÁ, înverșunez, vb. I.
Refl. și
tranz. A deveni sau a face să devină necruțător, neînduplecat; a (se) îndârji. –
Cf. magh. verseny „luptă”.
înverșuna (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)înverșuná (a ~) vb.,
ind. prez. 3
înverșuneáză