învecina (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÎNVECINÁ, învecinez, vb. I.
Refl. recipr. A fi vecin cu cineva sau cu ceva; a fi alături de cineva sau de ceva, a avea hotar comun. –
În + vecin.învecina (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!înveciná (a se ~) vb. refl.,
ind. prez. 3
se învecineázăînvecinà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)învecinà v. a fi vecin, a locui în vecinătate.