învăscut (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÎNVĂSCÚT, -Ă, învăscuți, -te, adj. (
Înv.) Care este îmbrăcat, acoperit, înfășurat, învelit. –
V. învește.învăscut (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)învăscut a.
1. îmbrăcat:
un D-zeu nou născut, cu flori de crin învăscut POP.
piciorul învăscut într’un călțun roșu OD.;
2. fig. acoperit:
eu vreau să fiu prin mine 'n raze ’nvăscută AL. [Vechiu-rom.
a înveaște = lat. INVESTIRE, forma
învăscut e analogică].