învălura (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÎNVĂLURÁ, învălurez, vb. I.
Tranz. A mișca în valuri, a ondula; a agita. ♦
Refl. și
intranz. A face valuri. –
În + valuri (
pl. lui
val).
învălura (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)învălurá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
învălureáză